Sunt formă tranzitorie între abis și pisc.
Mi s-a promis dumnezeirea,
m-am dăruit mâinilor tale spre sculptare.

Þi-a tremurat o clipă mâna, tăindu-mi carnea
muritoare încă;
țâșnit-a sânge mult însă curat.

În contemplare,
se-nchină mie, Creatorul, fascinat:
„e mai frumoasă ca un vis,
amurgul tot în ea s-a adunat: e o minune.


Fie Ea noul Paradis!…”