martie 2008

1. Arlechiniada 1

O, poetule
rece, detașat, smuls ca un abur
realității
ascunzi
rănile tale
mirări, spaima și mai ales neputinți
vino să bem o cană cu vin
să înjurăm cu năduf vremuri
acre vremuri ’tui pălăria vântului să fie…
lasă arlechinii să intre
pe arena inimii tale, nu
nu te vor întrista mai mult
decât colesterolul și perspectiva burții
nu te vor înveseli mai tare
decât prefăcătoria ceremonioasă
la morțile confraților
vor mima doar
sentimente până când
involuntar
îi vei imita apoi singur
până te vei da afară din odaia ta
părându-ți-se deja prea multă lume acolo!
O, poetule,
nu te cred
rece, detașat, rupt aproape cavalerește…
ascunzi tu ceva
răni, rugăciuni neterminate, căi oculte, iubite
măritate departe
sau
te-a mințit cumva medicul
că n-ai voie la vin?!
_________________


2. Arlechiniada a doua

mă certam cu draga
treaba mea care
de la inel
de la inelul cu cheile lui SF. Petru
de la scorburi și răsuciri
arlechinești – ce știți voi
vi se pare că aici trăiesc
într-o totală implacabilă euforie
năclăit în poezie până peste cap
că plutesc amplu…
într-o mistică splendoare și
balegă – caii verzi, da
caii verzi îi țin precum țiganii, în casă
doar că
le-am pus pampărși dealtfel
ca și muzelor… ca și speranței
să nu se mai smârcâie pe unde apucă
drago
nu voiam să știi
dar inelul
de la cheile Sfântului Petru nu-i
din ce credeai tu
e urechea arlechinului, s-a aplecat
să ia niscai aplauze – nimic – pleosc
i-a căzut urechea dreaptă
să nu spui la nimeni, drago, ai auzit
a?… pleosc – mi-a căzut urechea stângă
cea acordată la vânt
din păcate, Petru SF are
deja… ia uite, a furat nenoro’
hei, cuțu-cuțu… fir-ai al… s-a dus
câine damnat

_________________


3. Arlachiniada… bonus. ex-stagiune

aveam barbă – trei fire pe
trei rânduri
două albe, fix azi
mi-a arătat asta zâmbind
și numai zâmbet nu era acela
oglinda!
semn rău
am făcut-o cioburi, acum
din cioburi voi lansa
Arlechinul cu fesul pe dos –
Arlechinul proaspăt bărbierit
de lama precisă
a secundarului
vă spun un șiretlic:
lansează cititori, nu volum
ajunul Bunei-Vestiri
2008

ecoul se-ntoarce pălmuit
…pescuiești în ape teritoriale ale
amăgirii, bă …uță… ecou la ecou
cine a zis?
Aha
era unicul fir din barbă rămas
ne-alb
_________________

Să nu rămână nici un cetitor cunoscut sau necunoscut nesalutat, salutul și îmbrățișările mele prietenești, că nu-i bai dacă veniți sau nu la lansare, deși, recunosc, am loc în inimă pentru toți… Vă aștept.

Barbu Valeriu
str. Traian 252,
cod. 800186,
Penitenciar, Galați