nu a mai fost demult o conflagrație mondială suntem fe be mersi
lumea e tot mai pleiboi și mai diznilend
vremea mai mămoasă
iernile tot mai topite și pe cale de dispariție

nu e sigur că pleacă frigul
da parcă vine altceva

parcă vine Dezmorțirea de Apoi ne parchează mitraliera mîntuirii
direct între ochi și ne cere imperativ
florile sau viața

noi ne predăm bărbătește ne vindem scumpi
ne expunem la soare iernile ierbivore
și ce am mai pătimit peste glaciațiuni

ne dăm încălzibili
și ele se topesc să ne ierte ca niște amazoane
furate de peisaj

frumusețea e lucrul pe lîngă care treci
tocmai ca să te miri
cît poți să fi de trecător

pe planeta Martie toată tierra e efeminată
vin dimineți inspirante am expirat aburi destui
e sinucidere curată să nu respiri
adînc
pînă în mugurii de șanel ai plămînilor

pe planeta Martie ne îmbrățișăm amazoanele
tornadele noastre pacifice
în cea mai înfiorantă bucurie posibilă iată-ne

niște superbi prăpădiți
iată-ne
niște victime de minune