ÃŽmi adun umerii precum
pasărea aripile
pălmuind obrazul timpului
fără să știu pe marginea
cărei lumi o să umblu
întru împlinirea luminii
desfăcută pe cer
ca o promisiune
trupul așezat
sub noaptea fără tălpi
aduce târziul
o să adorm
pe o aripă de fluture
acoperindu-mi goliciunea
cu singurătate

undeva
la marginea trupului
așteaptă o altă viață

eu nu voi mai fi acolo

o să mă retrag în umbră
și-o să împart lutul cu Dumnezeu...