poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaÅ£a nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-04 | | Înscris în bibliotecă de Claudiu Tosa
laura meine liebe cînd
a plecat era o iarnă ce se scurgea pe îndelete pe sub motoare-nroșite ada a rămas lîngă mine vreo săptămînă să mă consoleze cu rîsul ei isteric cu nebunia ei fixată pe ticăitul unui ceas de porțelan reprezentînd un pui de găină eram secătuit de puteri și ambiție o caroserie pe butuci gata să fie dezasamblată era perioada mea de veghe autentică lîngă ada colcăind beată în pat năpădită de coșmaruri luînd decizii tari dar de fapt neștiind ce să fac prima înfrîngere serioasă așa că am continuat am vizionat documentare despre maimuțe am băut vodcă apă și bere am urcat saci cu lemne am fumat am trimis scrisori patetice în klagenfurt am simulat stoicismul tradițional al familiei pe linie paternă am pălăvrăgit cu domnul administrator despre dificultățile traiului la bloc și m-am pregătit pentru șpițurile-n cur ce aveau să vină la fiecare convorbire telefonică mă întreabă cum mă simt - ești bine puiule? cum te simți? de fiecare dată mormăi un răspuns convenabil ceva fără cap și coadă o aiureală și îmi dau seama că n-o să stau niciodată cu celălalt telefon la ureche ascultându-mi fîstîceala spunînd cu un ton de speaker t.v. că nu vrei să ne întâlnim se pare că am cancer inventînd ceva care s-o îngrijoreze să-i stîrnească partea de mamă devotată și iubitoare sînt îndeajuns de îndrăgostit ca s-o fac să creadă an de an că am cancer îndeajuns de disperat la petroșani era să se mărite cu un rocker local eu așteptam în scara aia cu becuri furate jumate viu jumate nu știu cum și locatarii care urcau sau coborau urcau și coborau pe pipăite după vreo două ceasuri devenisem un punct de reper nu mă întrebau nimic îmi atingeau creștetul capului cu degetele și-și vedeau de treabă oricum ea pînă la urmă a venit cu mine cu adevărat regretele ne împing bărbiile-n piept o frunză cade pe capota unui merțan rămîne acolo ruginie ca berea cînd demarează o ia vîntul
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate