Bat tobele. Deasupră-mi
- ușoară, parfumată petală de cais -
ghilotina.
Nimeni nu-și amintește de ce am fost condamnat.
Oricum n-ar conta. Victima e aleasă
la întîmplare. Vinovată sau nu,
spectacolul trebuie să fie deplin.
Mulțimea, vă plîngeți voi, a devenit pretențioasă,
aproape imposibil de mulțumit.
Vă temeți pentru viețile voastre, firește.
De aceea insistați ca totul să iasă perfect,
îmi cereți chiar ajutorul…
Aș crede că sînteți nebuni
însă, privindu-vă, descopăr în gesturi
blîndețea grădinarului
atunci cînd își îngrijește floarea preferată.
Cu timpul înțelegeți și ați face orice să prelungiți
clipa ce o mai am de trăit.
Mulțimea se plictisește repede. Mîine,
unul dintre voi, cei rămași, va fi
alesul.