oare de ce simt în primăvara asta înfiorarea asta?
oare așa vine moartea în om, prima dată cu picioarele reci
apoi toate ale lui tot mai reci?
merg prin pustiu și aflu că biblia e acum pe site-uri
de ce să mai scriu eu versuri
mai bine le gândesc și Dumnezeu le aude
e ca la început pe vremea când puteam vorbi zilnic
El era prezent la masa
comună a erorilor.
oare de ce patul femeii mele mi-e tot mai străin?
de ce n-o mai urăsc de ce mă uit la ea cu blândețea unui
pușcăriaș pe viață?
ar putea să-mi răspundă codrul acesta de sticle goale
anii ăștia plini de scrumiere
din care se înfruptă alți cerșetori
copiii mei ar putea să-mi răspundă:
“Ce poezii scrii și tu, tata”.
oare de ce primăvara asta are centură de castitate?
oare de ce nu mai e putere în “Cântarea cântărilor”
când știi și tu iubita mea cât de săraci am fost cândva
dădeam copiilor cele două felii de pâine cu margarină
ne uitam unul la altul în garsoniera ca o cutie de chibrituri
tu plângeai - eu plecam pe străzi sperând că-mi voi găsi serviciu
Dumnezeu nu îndrăznea să se apropie de suferința aceea
m-aș fi sinucis dacă ar fi apărut
Adam ar fi murit atunci și nici lumea asta în care scriu poezii n-ar mai fi existat
oare de ce nu vine nimeni să-mi spună:
“Spune-ne pentru ce te-ai născut și lasă-ne”
în primăvara asta care nu valorează nici doi bani
și din uterul căreia credeți cu toții că vă veți naște imuni
la versurile mele eroice
sunt atât de slăbit încât iată, intru pe site-uri și scriu
poate vreun sinucigaș va găsi cuvintele astea risipite
prin bibliile virtuale pe unde a stat ascuns până acum.
se va lua la întrecere cu Isus.
oare de ce îmi sunt atât de departe păsările de la geam
și tu iubito și Tu Doamne de ce nu puteți face
o altă carte sfântă în care păgânul să fiu eu
abandonatul să fiu eu ologul orbul șchiopul să fiu eu?
ori poate că sunt dracul și mi-am pierdut identitatea
prin grădinile parfumate ale acestei primăveri
ce nu mai are mângâiere și patimă?
oare de ce?
copiii mei ar putea să răspundă răspicat ceva
dar n-am încredere în ei
sunt drogați deja au prizat câteva grame de viață
și vorbesc vrute și nevrute cu voi, cei asemenea lor.
ar trebui să-mi dau demisia
din funcția de Ștefan Doru Dăncuș. Ezit.