M ă crestează amurgul, se imprimă în carnea mea,
Plutește prin vene, se dezbină în celule,
Se dezlănțuie și mă izbește de vid;
Apoi îmi cresc urme de cenușă pe trup,
Se descompun în mine nimfele toamnei,
Din ochi îmi ies petale de fum,
ÃŽn pori simt muguri de scrum,
Sunt zdrențuită și șubredă de tine,
La fereastra mea zâmbesc sobru feline.