poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-21 | |
Cuvintele
bulgări de lut din care conturăm mulajul furiei noastre. Surghiuniți în colțuri opuse ale camerei zbierăm. Scuipăm ghiulele de noroi. Unele pete mai ies altele niciodată. Statuia de noroi a nervilor noștri o, atât de îndreptățiți. Simt cum în mine fierbe sângele lui Vlad Þepeș. Între noi se scutură lănci eu am dreptate. Turcule. În vocea ta răsună trâmbițele de la Călugăreni și te uiți la mine ca la Sinan ai vrea tu să-mi pierd dinții în baltă. Morții noștri sunt mai minori fericirea copiilor liniștea părinților casa. La urma urmei când alții zbiară se moare se prăbușesc națiuni nu doar un nume sau o întorsătura de soartă. Urletul meu nu demolează Bagdadul. Răcnetele tale nu condamnă oameni la moarte. Instigările noastre nu înarmează copiii. Dar cine știe dacă ne chema altfel, dacă eram altundeva mai sus sau poate mai jos, într-un buncăr... Hai să mai zbierăm un pic. Apoi vom obosi și ne vom săruta pe Tratatul de la Trianon. Cu condiția să mai existăm căci alții mult mai sus sau mult mai jos răcnesc în continuare și nici gând de pupat Piața Universității.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate