Mi-am zis de-atâtea ori
Că am să fiu mai bun
Și tot mă-mpletesc cu păcatul
În liniștea casei mele.
E-un anotimp prea trist
Pentru orice schimbare,
Iar eu sunt prea nemernic
Să vă dezleg de vină.
Cu gândul prea aproape
De cei ce nu-s cu mine,
Inert în ușa casei
Salut pe voi din drum,
Dar vi-i privirea moartă
Și mâinile prea grele
Să le-mplântați în ceruri
În semn de rămas bun:
Când vă salut cu zâmbet
Grăbiți a teamă pasul,
De parc-aș cere vamă
Frânturi din viața voastră.