Nebunul seamănă deruta,
Simțindu-l dus mereu cu pluta,
Omul normal nu-l înțelege,
Pe drumul lui nu poate merge.

Naiv, fără controlul minții,
Compătimiți vor fi părinții,
Discernământul când se pierde,
Umanitatea, prost îl vede.

Ispita vieții îl îndeammă,
De cei normali îi este teamă,
Gînduri limpezi rar strecoară,
Enigmele îl înconjoară.

Neprevăzutul îl încântă,
Minciuna curajos înfruntă,
Mintea îi plutește-n sens oval,
Este singur,ignorat, banal.