Durere de viață, plăcere de moarte
Frison și-agonie în suflete sparte
Se sparge întregul în cioburi pătate
De vicii și vină, obligat să le poarte.

Și crucea-i mai grea, purtată în spate
Sau poate sunt două și el nu socoate,
Că soarta e crudă și rea, fiindcă poate
Călcând în picioare speranțe deșarte.

Căci soarta-i trecută la naștere-n acte
O viață te chinui și-n zadar dai din coate
Să fii mai presus, să lucești peste toate
Dar, tot în zadar căci pe toți ne asteapta
Aceeași moarte.