greșeala lumii,
a mersului ei prin viață
după un catalog ce se schimbă,
mereu, la comanda unei mode,
este o greșeală atât de mare,
încât timpul face febră,
și așteaptă un doctor...
dar nu vine nimeni...
și timpul, lămurit de vremuri,
alunecă înapoi...
după pomi care fac poame,
doar dacă îi mângâi,
doar dacă le vorbești...
da, alunecă înapoi...
după cai albi, filozofi,
după ochi de măgar cuminte,
care a găsit poteca raiului...
da, da, alunecă înapoi...
după teiul gigant
de la Mânăstirea Cotmeana...
și bagheta fermecată o mânuie
doar toamna,
cu parfum de gutuie,
visând să fie aurie...

11 septembrie 2007, 00:20