cred că vreau să plâng să plâng al dracului
și trântesc ușa
dar
cobor pe smârdan iau 200 de grame de pricomigdale
de la magnolia trec prin ștrand să văd argeșul
mă așez pe o bancă doi bătrâni joacă
șah cel cu barbă își mută regina veșnicia
i-a înghețat uimită pe riduri timpul s-a tras
înapoi și cred că plâng îmi strâng genunchii în
brațe ca pe tine îmi mușc genunchii și ei
genunchii - îmi aduc aminte - se zdrobesc la
fiecare îngenunchere iar
icoanele își șterg rimelul cu șervețele umede
simt miros de pricomigdale și transpirație
prin lacrimi văd sâni imenși și
mona cu zâmbetul dulce rareș cu obrazul
barba neîngrijită

alteori
când vreau să plâng și n-am poftă de pricomigdale
îi dau afară pe toți
îmi tai venele ochilor cearcănele dispar lumea se clatină
nicio bancă niciun genunchi niciun rareș
doar tu