Cu miros de iasomie ,
Vântur cerul pe câmpie
Scânteie pe lac,florile ce dimineața cad
Vântul,tremura spicele-n pământ
Ce le schmba-n valurele
Și mă duc încet pe ele.

Noaptea urc pe valurele ,printre ramurile vechi
Când e luna,marea urcă
Plină,scânteie în zare
Stele mângâi pe fluxul spicului de grâu
Ce rotesc în jurul meu .

Noaptea-ncet se lasă rece
Soarele încet apare
Și refluxul mă doboară
Peste marea argintie
De a soarelui căldură
M-ar lasă de aur rece.