Te mai aștept în ceasul nopții...
Ore-n șir cu ochi de lup,
Dar cred că asta-i legea sorții:
Să mult iubesc și doar să lupt!

Un zid enorm ne tot desparte,
Ne tot alungă spre apus,
De azi cerca-voi-a fi departe
De tot ce-a fost, de ce-a fost spus...

Dar inima , păgînă-mi urlă,
Ea cheamă dragostea-napoi,
Păcat , că-n lumea asta sumbră
Cad suflete în loc de ploi.

Păcat, că dragostea rănită
Rămîne-acum făr' de-ajutor,
Căci de-mi va deveni pierită,
Mai bine-n astă lume, mor!

...dar nu-mi doresc o moarte crudă!
Vreau să înțeleg mai înțeles,
Dintr-o privire, pe-o secundă,
Că vreau să te iubesc mai des!