Prin golul concavului albastru
picuri de ploaie-mi spală
lentilele gelatinoase
în spate tainic ascuns
un insectar cu amintiri
străpunsă de vârful acului ruginit
o aripă se zbate agonic
visând la zborul purtat
peste câmpii brăzdate de ape
și trupuri sleite de dragoste
dincolo de lume și firimituri de cuvinte
tăbăcite-n biciurile tăioase ale timpului
îngenuncheat la răscruce de drumuri
într-un ecou asurzitor
inima-mi așteaptă reflexia
bătaia aripei se pierde-n nadirul cerului
ucisă-n propria-i zvâgnire de iubire.