În culcușul tău acvatic
Dormi, visezi, te mai trezești,
Dar imi trece-un gând zănatic:

Ai să poți să-mi povestești
Prin ce lumi nebănuite
Ai fost timp de noua luni,
Când neliniști rătăcite
Ridicau în mine culmi?

Eu te port de-atâta vreme
În ființa mea de lut
Care-ncet și cu migală
Te clădește-acum pe tine.
Dar mă-ntreb de unde vine
Sufletu-ți necunoscut?

Vine el din flori, din piatra,
Din comete fără coadă,
Din oceanul inghețat,
Din regat îndepartat?

Și cum oare, măi, copile,
M-ai ales tocmai pe mine
Să fiu mamă pentru tine?

Cum din lumea asta mare
N-ai ales altă femeie
Să te nască, să te crească,
Să-ți înalțe curcubee?...