ți-am mai spus de atâtea ori
pe șinele de cale ferată nu e loc pentru doi
sunt înguste, plictisite de atâția idioți
care-și vomită viețile năucite
într-o zi nu vor mai suporta
își vor lua lumea-n cap
vor fugi, se vor desprinde de pământ
ca mine, ca tine, ca unul fricos
care privește ascuns după perdea
trenul va trece prin mintea mea
până la inimă, care-l va primi ca o gară anostă,
jegoasă, plină de ciori și câini maidanezi,
cerșetori nespălați, aici nimeni
n-a mai măturat de ani de zile
în gara asta trenul se va opri
pentru totdeauna, decojindu-se
de pasagerii clandestini
bucuroși că au mers fără destin
pașnici vor mânca
din pâinea mucegăită
firimiturind din ea câteva versuri
păsărilor înghețate
în inima mea e loc pentru orice
mai bine aveți grijă la bagaje