luna imbătrînește solitară pe cer, iar urlete se aud departe
mă hrănesc cu vișine amare și sîngele lor in gură se zbate
privesc sinistra fereastră și vad incinse hore de ageri draci
vîntul șuiera a moarte printre casele mute și negrii copaci

fața mi se crispează de teamă ce pute a mucegai si greață
hora se răspîndește cu un neghez de bucurie, prinde viață
culeg grașii sîmburi dintre picioarele goale cu iz de pacate
mă împrăștii frenetic spre ușă, vrăjită de a dracilor șoapte

basmaua ce mișună a viermi îmi acoperă creștetul albastru
urmele stîlcite în gunoi se îneacă spre al dracului castru
pe pulpele calde mi se preling stropi epileptici de subjugare
sunt purtată violent in miezul dracilor, iar hora ia amploare

creierul mi se topește zbierînd puternic mucegai si pucioasă
dracii mă cuprind de mijloc, iar eu le adulmec carnea grasă
copitele se dezlănțuie în jocul de șah a cărui eu sunt regină
liniștea mă linge peste rotunjimi si sufletul de fericire suspină