tu simți cînd eu pun mîna pe zidul casei tale
eu pun mîna pe zid deschisă toată
și cînd nu pot s-o deschid mai mult
pun și pleoapa

atunci tu simți că
AAA'HHH x UUU'BBB mingiuca portocalie.
nu se poate ști de ce mingiuca portocalie
este deja un concept pentru tine
în funcție de care mîna pe zid
și obiectul straniu, inutilizabil al feței mele
sînt,
în absoluta absență a cuvintelor,
un fel de deplasare spre roșu
a sunetelor din aerul mării de obsidian

casa ta e închisă bine ca să nu intre necunoașterea în ea

dar lumea noastră e spartă
frumusețea se scurge folosind viteza luminii
în lume rămîne frumusețe cît negru sub unghie
și acest rest, de îndată
ce i se dă o secundă de răgaz
deodată umple totul de frumusețe:
iată, asta este substanța cea mai periculoasă la care te poți gîndi,
pulchritudo, sero te amavi,
asta e cunoașterea noastră
la noi cuptoarele cu microunde
funcționează cu eclipse de lună

tu vii din lumea în care mingiuca portocalie există
și înăuntrul ei e altă mingiucă și asta e liniștea și liniștea sîntem noi
așa este cînd nu există cuvintele,
iar tu vii acum în lumea în care tăcerea e un animal împușcat
care tresare cu vorbe

ochii tăi sînt mai mari decît ceea ce poate fi văzut
tu știi totul, dansatoarea mea
ceea ce nu știi, ești, și soluția la toate este suptul degetului
în lumea fără nume degetul ar fi
doar o lentă transformare portocalie
a lui AAA'HHH în UUU'BBB

între noi nu este numai un zid
între noi este și aerul
aerul în care eu trăiesc
bezna oxigenului unde orice gînd e un rateu pulmonar
în vreme ce tu trăiești în apă
acolo unde totul se vede și unde nu te poți ascunde
unde orice respirație este o mușcătură zdravănă din realitate

am încercat în toate felurile să mă apropii de tine
dar nu pot decît să mă apropii de zid,
și acum am să încep
să trăiesc în zid