În libertatea mării constrângerea e malul.
Deplinul întuneric lumina o conține.
Pe țărmul neclintirii neliniștea e valul
Și din ce-a fost el lasă doar lumea care vine

Nimic îți pare totul când cauți nemurirea.
În muta disperare tăcerea e cuvântul.
Nefericirea însăși cuprinde fericirea
Când, plin de umilință, tu părăsești pământul

Iluzia, supusă, ascunde adevărul
Doar pentru a-l cunoaște în clipa despărțirii
Acela care astăzi înseamnă trecătorul
Și care este veșnic în clipa regăsirii...