Doar zorile mă spală de visele în care
Stau răstignit pe țărmuri precum un pescăruș
Cu aripile scurte, rigide și murdare,
Ce-ascunde în retină fatidicul urcuș;
Presimt același zbucium când norii se adună
La orizont și-adulmec în umedul văzduh
Nefericite liniști și dorul de furtună:
Iubirea ta e carne, iubirea mea e duh..
Mi te așezi pe geană, mă primenești cu buza
Și-mi lași pe piept povara seraficului braț,
Dar eu aduc rupturii de voluptate scuza
Dintâi că libertatea e-un mult mai aprig laț
Și doar pentru pigmeii crescuți într-o cavernă,
Iubirea e rotundă, calină și eternă.

3 II 2008