Se spune că El Eljon, zeul suprem canaanit, ar fi "creat" întunericul și ar fi "făcut" lumina. În paranteză fie spus, El Eljon, care avea atributul cosmic de Eloah- Stăpân, se dovedise ca fiind un substantiv propriu defectiv de plural, el nu suporta noțiunea de Elohim.Maimonides, marele filosof evreu, ne atrăsese atenția asupra distincției fundamenatale existente între aceste două verbe,"a crea" și "a face", diferență semantică care în ebraică comportă comprehensiuni hermeneutice disjuncte ale acestor doi termeni lexicali. Cărei arii de aplicabilitate- cea a facerii sau cea a creației- i-ar aparține, potrivit acestui filtru interpretativ, categoria ontologică a Îngerilor sau a Puterilor? Au fost ei, oare, zămisliți în prologul creației sau, fiind consubstanțiali cu creatorul lor, ei "preesențializau" ipostazierii naturii naturata?

"El este Adam, iar ea e Eva,
Ei sunt copiii mei și îi iubesc nespus,
Te rog acum, când opera mi-e gata,
Ca tu, într-un final, să te arăți dispus
Să îngenunchezi în fața cuplului primordial
Și astfel tu supunerea-ți s-o demonstrezi,
Nu-n fața lor, îngerule Belial,
Ci-n fața mea tu să aneantizezi
Mandria-ți ce-atâtea necazuri ne-a adus
Din clipa-n care eu firea-ți am produs!"

"Regret, Yahweh, să te desfid din nou,
Dar pe acești bastarzi din humă și huilă
Pe care imaginația-ți creatoare ni i-a adus cadou,
Eu nu-i accept să-mi fie învecinați în strană
Căci ei nu-ți sunt fii ție, ei n-au substanța noastră,
Ei sunt pământ însuflețit și coastă omenească,
Iar prin magia ta divină nu poți tăgădui realul
Oricât ai încerca să înnobilezi tu materialul
El va rămâne același, steril și perisabil,
În vreme ce eu voi fi mereu... tot imuabil!"

"Aceasta ți-e decizia, mândru fiu Bael,
Căci refuzând să-mi împlinești dorința
Tu te dezici de El
Și-ți ponegrești credința-n mine, al tău făcător din neant,
Eu, care doar te-am invitat
Să-mi onorezi creația printr-un gest docil
Căci dacă zeii înșiși n-au gândul umil
Atunci cum, oare, am putea spera ca restul firii
Să ne urmeze în atât de concesiva cale a iubirii?"

"Sofistule, tu încerci să mă persuadezi
Să-ți satisfac capriciul de entitate extra-naturală,
Dar nici măcar să nu visezi
Că îți voi respecta dorința imorală!
Cum poți să crezi că eu, un înger ce-am fost creeat dintr-o lumină pură,
Că aș putea să mă închin ființelor din tină
Pe care hazardul tău artistic le-a așternut în fața mea,
Aceasta nu-i creație, ci necinstește legiunea mea!"

"Eu am adus la existență un cor- pentru iubire
Și n-am aliniat o oaste care vrea putere,
Iar dacă asta-i a ta vrere,
Atunci ești liber să ți-o exprimi în alte sfere!"

"Ce cor susții că ai creat, tu, nobil ingenuu,
Întreabă-ți Serafimii care i-ai vrut tenori
Și-o să constați că întreaga ta orchestră ce cântă perpetuu
Îți este formată doar din dezertori!"

"Să înțeleg că ai ales deja care să-ți fie calea,
Atunci eu te-aș ruga să-mi risipești mirarea
Și să-ți strămuți oștirea într-un alt regat
Căci Paradisul, prin natura-i, nu poate a fi pătat
De gândurile-ți concupiscente de infatuat!"

"Rămas bun, atunci, iubite creator de lumi
Că nu e loc în ceruri pentru doi stăpâni,
Dar îți promit că îți voi arăta
Că Adam și Eva sunt sub legea mea,
Iar beatitudinea pe care o cunoști acum
Fi-va-ți vremelnic mistuită-n scrum,
Aum!"