|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
niște furnici fosforescente
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Ion Nimerencu [Niculescu ]
2008-02-01
| |
oamenii trec grăbiți
ca niște furnici fosforescente
prin mușuroiul orașului
se droghează cu praf de vise
și încearcă
să le facă pe toate deodată
de parcă
mâine n-ar mai avea timp
când alergi după două trenuri
te calcă al treilea
dar ei nu-nțeleg
toate aceste lucruri
se grăbesc
să-și înfigă colții fioroși în pulpa zilei
și o devorează
până nu mai ramâne nimic
nu ramâne nimic
nimic
îi privesc de sus
de la geamul ultimului etaj
și-mi aprind o țigară
 |
|
|
|
