poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-31 | |
Cu unghia încarcerată-nlanțuri,
un loc de veci împresurat pe stâncile de fier, se varsă-n lungi și grele zmalțuri, ca un castan zidit spre nemurirea vechiului mister. Și timpu-și cerne glasul și umbra pașilor îngălbenită de mister, îmbracă straie-acoperite de un aspru ger, iar luna nu își mai răsfață zmalțul... Și-n albul tulbure de-amurg, învăluit în spintecata ceață, se răspândesc luceferi și se scurg, iar luna nu-și mai are loc de-atâta viață. De-aceea-i aspră când tresare din somnul adâncit în mii de valsuri și în răsfăț își umple pasul, ca un castan învăluit de ceasuri Și clincotesc secundele pe gene, pentru mormintele din astă lună și focul stă de-și coasă lemne, iar noi cu suflete cu tot, ne-ncremenim așa cum stau și-ncremenesc castanii pe cunună, Iar de ne-om logodi în albul tulbure de-amurg, cu pași învăluiți în spintecata ceață, se răspândesc luceferi și se scurg, iar luna nu-și mai are loc de-atâta viață... Și de ne-ar fi inelul pulbere de vânt și de va fi pământul jeluit de norii care plâng ne-om risipi așa cum este risipită pasărea în vânt și legănați de valurile vremii...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate