Februarie. Se-ascute lancea ierbii;
Păsări grăbite își înnoadă zborul;
Un clinchet dulce tulbură izvorul
Și-n miez de codru se adapă cerbii,

Iar prin cojocul gros al babei Dochii,
Împuținat de aurul amiezii,
Ca purecii sar caprele și iezii,
Când primăvara își deschide ochii.

E-un început de veacuri și de lume;
Ciobanul cânta oilor din nai
Și-apoi le cheamă-n stână, blând, pe nume,

Spre târg coboară tinerii pe cai,
Iar eu mă-ntreb: Pe-aici, de ce anume
Am poposit, ca șarpele în Rai?

28 ianuarie 2008

Cristi