Stau acum, stau și mă gândesc,
Să nu mai pot iubi, să nu vreau să iubesc?
Cât am iubit, știu că pentru unele din ele,
Prilejul a fost bun de vorbe foarte grele.
Acum nu știu cum și ce-aș putea să fac,
Dar vreau să încerc, cu toata inima să tac.
Va fi greu, că nimica-n lumea asta nu mai e ușor,
Nici inima nu bate asemeni unui zbor.
Sufletul e suflet și vrea numai iubire,
S-o ceară, s-o dea, doar el cu a lui simțire.
Oare, viața ce-aș vrea să-ncep, mi se va potrivi?
Spune-mi, pe tine-n ochi cum te-oi mai privi?
Cu sentimente uscate, c-o inima la fel,
Iar eu deșert cu totul, ca un pustiu castel.

Dar oare, chiar vreau sa nu iubesc?