îl înfig în braț cu aceeași forță de fiecare dată, indiferent de loc, timp și sevraj
până la el corpul meu era o durere de măsea
parietalele se deschideau pe de-a lungul zimților, lăsând să se vadă
spirele tainice, tăcute și anxioase ce-și cereau dreptul
împing ambrozia nerăbdator, acum nu-mi mai tremură mâna
urmăresc pofticios cilidrul gradat, golit el mă umple de mine
îmi servește drept grai, ochi și minte, mă-mbrobodește
îmi ia foamea, durerea, setea și sexul
sunt mai nou decât un nou-născut
îmi călărește globulele roșii, se strecoară pe scurtături,
diapedeză continuă prin fisuri. sunt atât de ieftin
mă-ntind să-i ușurez drumul, orizontal eu mă uit
parchetu-i grădina lui Eden, tavanul e locul țintit
mă mântui pe mine de mine în vreme ce becul a asfințit.