Plimbarea prin noapte – rutină, banală:
Ploaie măruntă, întuneric de smoală,
Pășesc printre oameni, le caut privirea
În dinți cu speranța că voi prinde sclipirea
Recunoașterii mute-a sufletului gol,
Ce-ncearcă să scape și cere-ajutor.

Bomboana de mentă se plimbă prin gură
Scrîșnită-ntre dinți și strivită cu ură,
Se zbate din greu și încearcă s-alunge
(Dez-)gustul sărat și metalic de sînge.

………………………………………...

Fantoma oglinzii din baie mă sperie,
Spectrală și tristă vedetă-n mizerie.
Urăsc dimineața, cumplită-i trezirea;
Privindu-mi privirea mă doare sclipirea
Recunoașterii mute-a sufletului gol,
Ce-ncearcă să scape și cere-ajutor…

Iar apa de gură se zbate s-alunge
(Dez-)gustul sărat și metalic de sînge.