numele fișierului e naiba
cînd vreau să-l închid mă întreabă
salvați modificările făcute la naiba?

salvez la naiba da
suntem specia care salvează naibii tot
deși cea mai conștientă
din cele pe cale de dispariție
niște fragilopați dîrdîici
o momentană complicație
a unei simple picături de apă

ne salvăm marea noastră dorință de milenii
fiind aia să anihilăm frica de moarte
deși suntem tot timpul
același inutil și împuțit lucru
același cadavru constructiv
de miresme suav însuflețite
cu visele noastre mustind de zei
un zombi pe care-l trăsnește așa
o putere și un curaj
de-vas-ta-toa-re

uite civilizația e mediul ideal
în care vezi de viu că mori
așa că îți dai seama ce bucurie e
doar faptu’ că ești aici?
că aici e singura bucurie care te mai iubește
indiferent de răspunsuri sau tăceri?

orice lucru e de prisos
iar bucuria e aici fără cauză
și e pe negîndite

„te rîzi ca proasta în tîrg” – se spune
și e un mare adevăr aici
și e o mare tristețe
e chiar o nebunie

frica de moarte: da’
cine mă-sa e acest zeu malefic
de care ne temem mai dihai ca de dracu’?
și de ce naiba să mă tem
cînd din prima secundă a acestei Nesimțite
nu mai simt naibii nimic?
cînd nu mai sunt decît un împuțit de lucru inutil?

păi măi Lucrule
io-te că io te comentez și
te omorez de nu te vez’:

dacă nu simt nimic după tine
de ce chetrii aș mai simți înainte
cînd erai al naibii de fierbinte?