valeriu gafencu era student și-a murit de ftizie în închisoare

în fiecare noapte își punea pe piept sub camașă o cruce ca pe o logodnică
avea chipul luminos și trupul ușor de înger
valeriu gafencu avea un tată departe la marginea cea mai rece a siberiei
rușii l-au trimis acolo să le construiască socialismul
a murit și el singur răpus de aceeași boală
tatăl lui valeriu nu și-a mai văzut fiul
tatăl lui valeriu nu și-a mai văzut fiicele
tatăl lui valeriu nu și-a mai văzut soția
valeriu nu și-a mai văzut tatăl
valeriu nu și-a mai văzut surorile
valeriu nu și-a mai văzut mama
a fost aruncat în groapa comună a tuberculoșilor
valeriu gafencu a fost student condamnat la moarte
valeriu gafencu era dușman al poporului
el spăla picioarele bolnavilor și neputincioșilor din celulă
el era dușmanul poporului și scria în gând poezii
a doua zi le dădea mai departe ca pe anafură
camarazii stăteau în jurul lui cu sufletele așezate pe mâini
valeriu gafencu a murit de ftizie în închisoare
avea chipul luminos și trupul ușor de înger

peste decenii dacă veți găsi într-o groapă comună un trup nedat putreziciunii
și cu miros de bună mireasmă
șă știți ca e trupul lui valeriu sfântul închisorilor
și să mai știți că în gură în partea dreaptă are ascunsă o cruce
crucea primită de la logodnica lui în primul an la universitate
amfiteatrul era gol
atunci a fost și logodna și înmormântarea lor
valeriu gafencu acolo unde ești roagă-te pentru noi
fiii și nepoții călăilor tăi