poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-17 | |
eu vin, te iubesc, nu mi-e la-ndemana
atata drum parcurs in revers, tu iarta-mi de tot mintea nebuna stoarsa pe-alocuri in stropi mai de vers. nu sunt captiv, dar mult ma ataca amorul prelins din ochii tai moi, Romeo batran cu sabia-n teaca cu gustul cianurii pe buze de foi. ciumat in razboaie, ciumat pe alocuri, nuclee de mine se-agata-n picaj, in vene imi torn iubirea prin focuri si gloante de plumb si stari de curaj. tresar din instinct la orice rafala, aici e razboi, iar eu fara scut, din tine fac idoli din pumni mari de smoala, ma-nchin si ma rog, ma-nchin si-i sarut. ca dintr-un soc, timpul ma-ncearca numerotat la plus infinit, gratii feline n-au cum sa ma-ntoarca, drumul spre iad sau suflul din vid. ce ma sustine, e creierul ranced plus de potop in o mie de foi, ultimul vers si ultimul scancet, ultima fraza spusa-ntre noi. nu e nici loc si nu e nici vreme sa dam ocazii, sa lamurim, vechiile gesturi, eternele scheme, vremea ploioasa sau cerul senin. sa te iubesc si-n fata instantei si sa ma judece toti care-au fost, ai sa deduci eroarea balantei si cum nimic n-ar avea vre-un rost. ai sa-ntelegi de ce se intampla lucruri atat de cu susul in jos, cum se aduna ridul la tampla imbatranind suficient de frumos. cum se asuma riscuri enorme si cum se minte fara repros si cum in noi iau viata forme de adevaruri fara folos. da, te ador atat cat de poate, da, te iubesc atat cat mi-e dat, caci eu prin tine ma simt aproape, tot ce-i in tine e adevarat. tot, intr-o lume ce-mi sun' a dilema si se evita orice echivoc, se iau notite, se pun in tema si se resimt mai mult sau deloc. alauri se-aude ca nu se mai crede, ca nu se mai poate prin romantism, apoi resemnarea pe toti ii succede si cad rand pe rand in pragmatism. tu iarta de tot ochii mei tulburi si capul asta ce doare cumplit, in mine prin tine se-aduna cuiburi zile de dor si nopti de iubit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate