Trosnesc în dinți scrâșnite...

- se-nghite pastila-liniște -

...val de rugăciuni pe
Curba viselor
alunecând

Gândurile minerale

Am crezut că fac curat -
era doar o decantare
Am crezut că se face lumina -
întunericul e tot mai concentrat
Am crezut că văd mai bine -
de fapt
lucrurile au muchii tăioase ce mă fac
să le simt mai bine forma
când le strâng
ușor între pleoape

Zâmbetul electric
Suferă subit
de scurtcircuit
Suferă efemer
Un
rictus iute și oțel
Grimasă în granit

Și-atunci rugăciunea din mine
- Alo?!! -
s-a scăzut din senin:

Să mă vindeci,să mă vindeci acum!
Eu, ce mă-ncheg din amânare
am pieptul plin de pustiu
Mi-e frică!
Mi-e frică!
Mi-e frică!
Și sunt
Nespus de frumoasă așa!
Cu ochi imenși, desculți ce au
Ceva
din gustul plumbului topit
cu capul meu cel locuit
să pot să strig
Nu există gânduri!
Nu există nervi
doar fire
de mătase
adezivă.