orbirea

clipesc des. punctele galbene nu vor să dispară. nemișcat.
apa bolborosește prin țevile caloriferului ca frica prin intestine.
tavanul devine organic se mișcă e cînd aproape de piept
cînd prea departe. limba uscată fiecare gest pe care îl fac doare durerea intră
în măduvă o străbate de la cap la coadă cu ură.

prima dată i-am auzit vocea de ziua mea. m-a sunat la doișpe fix
așa cum aș fi făcut eu dacă ar fi fost ziua ei. a vorbit puțin. ce faci cum ești.
a sunat cald. copilărește. cît să se înfigă în creierul meu ca un piolet de care atîrnau
lucruri pentru unii neînsemnate pentru mine capitale. adorm cu vocea ei mă trezesc cu vocea ei. a crescut. a ajuns un braț hidraulic ce mișcă totul în mine.

cînd doarme stau nemișcat. mă furnică trupul clipesc des. e încă acolo.
miroase a piele dormind.
a ghindă.

furia

de revelion bunică-su a dat interfonul pe mute. a stat două ore în frig rochia de nailon
i se lipise de trup ca o perdea de duș. nimeni n-a lăsat-o să intre au crezut că sunt urători.
s-a învinețit mai întîi. apoi i-a crăpat pielița capului. m-am gîndit la tine
mai mult ca de obicei. la mîinile tale.

de ce nu sunt cohen. de ce nu sunt nick cave. să pot să vorbesc și ceea ce spun să te pătrundă
pînă în rinichi. pînă în pancreas. să rămîn acolo un fel de boală latentă așteptînd momentul
decompensării.
de ce nu mă cheamă sasha ca să-ți povestesc despre iarna siberiană și despre beția rusească.

o dată la două nopți nu-mi răspunde nimeni.
o dată la două nopți te culci devreme de teama migrenelor. atunci strîng pumnii
unghiile intră în carne. vederea sîngelui îmi face bine. doar așa simt ce simți și tu.
pînă dimineață înving teama de a te pierde dar ce folos. lumina aduce cu sine oameni
oamenii aduc aburi și tu îmi ești iar departe.

dezamăgirea

ieri ceață azi ceață. fierbințeală pe șolduri chiciură pe grilaje.
fierbințeală pe șolduri în sfîrșit mă pot mișca. prin cameră par un avion de plastic
fără direcție. nimeni nu-mi spune cînd pleacă nimeni nu-mi spune
cînd vine. pană de curent frigiderul intră pe avarie centrala intră pe avarie.
ohh doamne mi-aș da jumătate de viață pentru suflul unei explozii.
tavanul devine organic e tot mai aproape. aproape.

frica

pereții se umflă ca niște airbag-uri. mușcătoare senzația asta de lipsă.
cafeaua înghețată pe balcon din cînd în cînd răzuiesc geamul cu unghia
pașii scîrțîie pămîntul scîrțîie morții scîrțîie. nimic spectaculos. să te aud să te aud să te aud.
pleci la cumpărături o vreme te urmăresc în gînd apoi te pierzi printre oameni. în cameră e cald miroase bine. pînă vii m-aș apuca să cresc portocali sau alte plante cățărătoare.
clipesc des locurile goale nu vor să dispară.

apar cîinii trag după ei înserarea. e ca atunci cînd îți spui că oamenii sunt posturi
telefonice nealocate scormonești agendele îți vine să fumezi dar alungi repede gîndul.
scormonești iar agendele dar nimeni nu mai răspunde și peste buze ți se pune
o pieliță o rupi cu dinții. orice ai spune contează prea puțin. nu ești pătrunzator
ca alții. nu ești dezinvolt. repede repede înghit cuvintele ca pe o salivă greu de controlat.
mi-aș dori să facem cartofi prăjiți să fumez cu tine pe holul căminului. distorsionate senzațiile
mă cuprind ca un fitil un milion de vieți și de oameni pe care i-am cunoscut pe care nu i-am cunoscut erup în mine.

rușinea

lumina pîlpîie imaginile se succed îndes ochii în orbite cu mîinile.
inima miroase a motorină îmi vine să rîd. inima pornește ca mașinile vechi
pe timp timp de iarnă. ții o flacără la motor cinci minute apoi faci contact.
cînd doarme stau nemișcat. mă furnică trupul. ești încă acolo.
miroase a ghindă.
miroase a femeie alăptînd.

înfrîngerea

tăcere covîrșitoare aud monitoarele cum secondează funcțiile vitale. aud
oamenii prefăcîndu-se mi-aș dori să locuiesc pe malul tamisei cu frate-miu
să-l privesc în timp ce pictează tu să-ți petreci aici toate vacanțele.
gin și două energizante. clipesc des ca și cum aș apăsa pe un trăgaci invizibil.