poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-09 | |
într-o zi locurile noastre vor fi goale și noi doar urme călduțe
ca atunci cînd cobori din autobuz și mușamaua scaunului încă păstrează căldura trupului * dimineața femeia de serviciu sună la interfon-sunetul ajunge la mine curat ca în hotelul de gheață pe care l-am văzut la tv cu o seară înainte uneori îi deschid alteori nu am chef nu-mi vine să mă ridic din pat oricum n-aș putea cui să explic inflamate cartilagiile apasă nervurile durerea asta insuportabilă durerea asta pe care o au bătrînii mă uit speriat oare asta înseamnă că sunt bătrîn poate mai am de trăit sunt sigur că mai am de trăit dar poate că nu paote că timpul mi s-a scurs peste noapte poate că * de cum deschid ochii mă întreb dacă ce văd e real dau cu pumnul în marginea patului e totul ok-nu ca în visul de peste noapte cînd am luat bătaie în bar și m-am trezit plîngînd- m-am învățat să verific dacă totu-i real durerea mersul încovoiat pînă la baie mersul mai puțin încovoiat pînă la frigider mersul aproape normal pînă la cana de cafea apoi săgetarea cumplită de parcă cineva îmi dă coloana prin ascuțitoare și-o face creion în cele din urmă revenirea la mersul încovoiat * apoi toate se surpă în mine am impresia că ziua e o capcană mayașă un pas greșit sub picioare se deschide golul și mă înghite * respir adînc-poate fi ultima gură de aer ori simpla nevoie de a ști cînd e ultima gură de aer * încerc să-mi închipui cum arăți azi dacă mergi cu părul sub glugă cum te-a învățat bunica- parcă ea îți spunea că doar cel iubit are dreptul să-ți mîngîie părul-poate că mă înșel vocea ta îmi face bine părul tău îmi face bine lucrurile pe care le faci îmi fac bine simplul fapt că pot să-ți încălzesc tălpile cînd te întorci din oraș îmi face bine draperiile trase la locul lor lumina cade pe parchet ca o monedă coclită lumina asta nu e lumină e un fel de apă cu detergent într-o sticlă de plastic femeia de serviciu sună la interfon revin la mersul încovoiat * închid ochii-poate fi ultima dată cînd îi închid ori simpla nevoie de a ști cînd e ultima dată * te caut prin stațiile de metrou prin asfalt prin vîrtejul de oameni ca o gaură neagră ce înghite pămîntul bucată cu bucată mă opresc mă gîndesc ce ai fost înainte cine ți-a stat alături cu cine ai făcut dragoste pentru cine ai plîns devin nesigur s-ar putea să doară știind ce ai fost înainte cine ți-a stat alături cu cine ai ai făcut dragoste pentru cine ai plîns tremur-poate fi ultima dată cînd te găsesc ori simpla nevoie de a ști cînd am fost important ultima dată apoi te mai caut puțin
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate