Am să m-arunc în necuprinsul zării
Și-am să mă pierd în niciodată.
Și-am să mă plâng cu-o lacrimă curată
Ce-o să se piardă în adâncul mării.


Și-am să-mi plâng eterna fericire
Ce-i plânsă de atâtea generații
Pierdută între timpi și între spații
Acolo unde-i numai nemurire.


Și am să-mi iert și ultima dorință
De a-mi ierta și ultimul păcat,
De a-mi ucide gândul necurat
Și de a-mi purifica și stropul de ființă.