lumina dac-ar fi s-o fac avere
în crengile stejarului tăiat
aș respira egal de-adevărat
prin rădăcina lui de înviere

plângând alături lângă odolean
un pârâiaș de sete ca să-i țină
m-aș face trup de apă și lumină
pădurii să-i salvez acest oștean

bătrânii ulmi cu piepturile tari
mestecănișul alb de supărare
privesc cu groază și cu milă mare
masacrele păgâne de stejari

iar rumegușul o să-l sufle vântul
și greierii vor face niște slujbe
dar mai întâi vin oamenii cu drujbe
să sărăcească înc-un pic pământul