din ce punct cardinal, vinul s-a revărsat roșu, din mine-n pocal
val după val, arome absconse/reale ce mă-nscriu și înscriu în real
gând după gând, monocrome idei ce arzând haotic, chiar îmi dau
senzația lipsă a zilei de mâine? târâtoare pe față, lacrimi îmi stau,

mă bruiez când paharul cu vin la gură îmi duc, mă educ în beție,
vreau să fie chiar atunci când visez, doar o mare a ta și doar ție,
valul de vin și divin, scăpătat în opaiț, să îți spună ușor la ureche,
ești în van căpătat cu a razei lucire, în lumină trăiești ascet, nu pereche

bâlbâit din bulboana alburiului vin, mă închin odiseic faraonului ra,
ce era altădată peste vii prea puternic și cu vinul de aur el divin chiar era,
înc-odată mă-mbăt și cucernic mă-ntorc doritor, spre pocalul divin,
mă înec în urmări, bucurii și tristeți, iarăși vin și le sorb, e doar vin