Aleargă pe o pistă netedă
un an ce își trăiește ultima sa clipă.
El lasă în urmă orele devoratoare,
bucuria ninsorii, zbateri firave de aripă.

Timpul cronometrează abil
pe acest prea obosit alergător.
Din spate vine, se pare fericit,
un alt an mai vesel, cu mai mult umor.

Vântul iernii pare o iscoadă
ce urmărește traseul celor doi.
Trec anii pe rând cu viteza luminii,
speranța face o reverență spre Terra, spre noi.