CRACIUN





N-am reușit Doamne să-Þi aduc de nașterea Ta,
Nici aur, nici tămâie, nici smirnă,
Și din răsărit, de unde mă aflu,
N-am parcurs drumul stelelor spre Betleem...
Cerul sub care locuiesc și inima-mi în care Te naști acum,
Au un fel minunat de a ninge în noaptea de Ajun...
Ca un colind alb acoperind o bucurie străină,
Ca un clinchet îndepărtat și interior,
ce se aude pe la geamuri,
Ca o strângere de mâini reci, îndrăgostite...
În noi, sufletele sunt peșteră
de care se lovesc cuvinte muzicale,
mai rotunde ca niciodată...
Iar pentru cine ar avea ochi de văzut,
Îngeri și păstori s-ar zări în fundal...
Ninge... ninge atât de frumos în noaptea asta...