Într-o întârziere de clipă
Sunetul mi-a rămas între brațele tale
Cununându-mi glasul cu petale
De fiori tremurați lângă prispă.

Pentru că tot ceea ce doresc
Se află-n pieptul tău de coaste și cuvânt
Fremătându-mi viață și moarte prin vânt
Eu a câmpie liberă pot să vuiesc

Răscolindu-mă-n toate firele mele de iarbă
Cu simțiri întregi de fărădelegi mute
Față de Pământ, toate încă nenăscute
Din lacrimi și din durere oarbă.

Te caut frenetic prin buza mea de carne
Te disting pipăindu-mi fiorul exploziilor toate.
Nevoia de tine mă-ndrăgește pân’ la moarte
Crescând dor și iubire-n aceste caverne.

Și astfel rămân eu așteptându-te mereu
Printre fire de iarbă și fărădelegi surde
Călcându-i pe toți în clipe absurde
La margini și-n centru, iubind-te singura, eu.