POEMUL POETULUI AMATOR DE VIAÞÃ


1. Florile mor în semințe,
Lumina din hăuri răsare.
Omul printre ființe
E marele semn de-ntrebare!

2. Șuieră vântul prin cetini,
Cântă limpezi izvoare,
Omul fară de prieteni
Nu are stele, nu are Soare.

3. Sclipește omătul în noapte,
Mor în ger căprioare.
Mor amanții în șoapte,
Ca niște sfinte odoare!

4. La margini de ape și sate
Cad ploi nucleare…
Mor dictatori în Palate,
Cad tronuri de fiare!

5. Mor istorii în pagini,
Nevinovații în bătălii.
Moartea nu are margini,
Regină peste melancolii!

6. Stejarii când mor, nu se pleacă,
Uragane le află mormânt…
Săracă Þară, săracă,
A Morții fără cuvânt!

7. Stâncile mor în nisipuri,
Duse de fluvii în Mare,
Prin schimbătoarele chipuri,
Apa e stăpânitoare.

8. Bolnavii mor în spitale
Și câinii de foame pe străzi.
Mor necuvinte spirale
Și trec efemere parăzi!

9. Apa muri-va în ghiață,
Când Soarele va sângera,
Pieri-va și urma de viață
Și verbul iubit “a spera”!

10. Va fi o liniște-a Morții
Cum numai pe Marte o știm!
Acestea sunt firele sorții…
Poeți, cât trăim, să iubim!


11. Să bem în numele vieþii,
Să bem din vinul pelin!
Să ne vrăjească nămeții,
Iubite să toarne venin!

12. Bandiții mor de cuțite,
Fură femei și mașini,
Îi scoți ușor din sărite,
Se răstignesc de măslini!

13. Mor roze în glastră…
Acesta-i destinul de roze!
Doar câinii mai latră
Pe cei atinși de nevroze!

14. Mor teribilii critici
Uitați de biata hârtie…
Amestecă bârfe, politici,
Uitați de verbul “a scrie”…

15. Atei, intrați în biserici,
Aprindeți mir și tămâie…
Și multumiți-i pe clerici
Cu viruși, lepră și râie!

16. Mor fecioare de frică,
Dumnezeu le vede pe toate!
Crucea, clerici ridică
Și intră goi în palate!

17. Așa se nasc prozeliții,
Profeți în alte credințe.
Întunecimea minții
Omoară slabe ființe.

18. Pământul muri-va în Soare,
Iar Soarele într-un atom,
Dar omul fi-va mai tare,
Stăpân pe noțiunea de om?

19. Taina moare în taină,
O neagră pată de foc,
Negația e o liană,
Știința, o lacrimă-n joc!

20. Timpul, oricum e sinistru.
E marele poet amator!
Stâlcește rime la Nistru,
La nimeni nu este dator!

21. Preschimbă rase, popoare,
Le-nalță, coboară la loc.
Morții zac sub răzoare,
Având același soroc!

22. Filozofii mor în cuvinte,
Repetă ce alții au spus!
Cele ce par astăzi sfinte,
Mâine sunt la polul opus!

23. Iubirea moare-n iubire,
Femeia e Sfânta Treime…
Singura Dumnezeire,
Istoria plină de crime.

24. În jocul acesta al Morții
Există mari confrerii…
Se joacă toți idioții
De-a prinții din Eterii!

25. Dar turcii, nu mai sunt turcii!
S-a mișcat roata nițel!
Împărații din umbra crucii
Au fugit cu aur și cu vițel!

26. Teroarea moare-n Teroare!
Torturații, sub același drapel!
Mare semn de-ntrebare:
Omul va face măcel ?…