Pe strada intunecata nu se vede nici macar un om. Ei merg de mana, nici macar nu se privesc. Merg ca si cum asta ar fi ultimul drum pe care il vor face impreuna. Cu ploaia marunda in fata, merg drepti, cu gaturile lungi si privirile sclipitoare. Este pentru prima data cand se tin de mana in acest fel. El o strange mai tare si ea zambeste fara a-l privi. Stie ca inseamna ceva stransoarea asta. Crede ca s-au intalnit. Poate ca nu s-au intalnit decat mainile lor, dar ea crede ca s-au intalnit. Ii raspunde si ea la stransoare cu o mangaiere pe mana-i rece, el se intoare si o priveste. Ea nu il priveste nici acum. Stie ca este frumoasa din profil, cu suvite de par intretaindu-i vazul, cu buzele umede de caprioara inspaimantata si cu privirea inainte. Se lasa admirata. El face un pas mai mare si se opreste in fata ei. Ii cere sa o sarute. Ea se apropie de el si il intreaba soptit:
''Daca te sarut, crezi ca ai sa mai poti sa dai inapoi?''
''Crezi ca as mai vrea?''
Ea inchide ochii si se lasa atrasa de respiratia lui calda, ii adulmeca buzele si le atinge incet, cu buzele ei umede si reci. Nici macar nu se saruta, stau asa, in ploaia asta marunta, cu buzele lipite, ca doua animale curioase. El deschide ochii si ii vede genele intrepatrunse, o ia in brate si o saruta apasat.
Apoi continua sa mearga...singuri, in noaptea neagra, fara sa vada nici un om pe strada...
''Ploaia asta marunta te face sa te comporti ciudat, ii zise ea mamai ei... m-a sarutat asa, din senin...''
''Cine?''
''Nu stiu...''