în fiecare noapte o văd
până nu demult nici nu știam
că prin somn se pot percepe mirosuri
și totuși în fiecare noapte simt
mirosul corpului ei din ziua a treia


când se vor îndeplini
cele mai sumbre presimțiri
nu mă va ajuta cu nimic
faptul că am știut dinainte

în fața spitalului republican sunt bănci de metal
pe care se așează bolnavii
fiecare dintre ei este sigur că
în curând se va face bine și va merge acasă își va vedea
de gospodărie va pleca iarăși la Moscova să câștige bani
fiecare dintre ei are ceva înăuntru uneori nici
medicii nu-și dau seama despre ce e vorba
uneori radiografiile analizele nu ajută
uneori oamenii obosesc
pur și simplu nu mai vor să funcționeze

dacă acul de la perfuzie
nu e scos corect
din venă
poate să se scurgă
tot sângele

tresar de fiecare dată când bate cineva la ușă
când sună telefonul când deschid Internetul
când mă salută cineva pe stradă
aștept confirmarea
în cădere se încearcă rezistența
în cădere se va afla cât de puternici suntem

aud motorul elicele se învârtesc rup crengile copacilor
sparg acoperișul de pe casa guvernului
50 de oameni la bord inclusiv echipajul
50 de măști cu oxigen și 50 de veste împăturite
avioanele zboară tot mai aproape de pământ

nu știam ce să fac
trebuia să urc la etajul șapte, salonul 24,
mi-era prea frică s-o văd
mi-era prea frică de mirosuri
în mintea mea o vedeam mică și albă
mai albă decât pereții salonului
mai albă decât pilulele
pe care le înghițea cu pumnul