Deoarece autorul acestei viitoare poezii
a vizionat un interesant
desen animat
s-a gândit să îl pună în versuri.
În acele desene era vorba
Despre o pasăre albastră, asemuită cu Atlas,
dar cu deosebirea că pasărea avea
oul sub ea, iar Atlas
ținea Globul deasupra lui.
Și stând pasărea pe ou timp de un an,
a început să se plictisească și voia
să zboare,
să-și dezmorțească aripile.
De aceea a căutat cel mai apropiat animal,
care se întâmplă să fie Elefantul Trecător pe Acolo,
și îl rugă să îi țină locul.
Tot codindu-se, elefantul acceptă.
Așa că pasărea plecă în Caraibe
iar elefantul se așeză cu grijă pe ou.
Și stând, tot stând își schimbă numele
în Elefantul de care Râdeau toate Animalele
și de aceea fu dus de niște vânători
la un circ dintr-un mare oraș american.
Pasărea de Caraibe își luă concediu
și se plimba pe cer
când văzu elefantul
și se repezi asupra lui
certându-se
amândoi asupra oului, bineînțeles
pasărea voia să culeagă rodul muncii altuia.
În acel moment de rău metafizic
din ou ieși…o chestie.
(Aici ar trebui să înceapă tratatul
de genetică. Aici s-a și terminat).
Din ou a ieșit o chestie care avea
75% elemente proboscidiene (culoarea,
trompa, trupul) și 25% elemente păsărești
(urechi lungi în formă de aripi).
Luându-și zborul, pardon… dând din urechi,
chestia se îndreptă, bineînțeles,
spre cel care avea cele mai multe
merite la apariția ei: autorul.