Același vechi coșmar gându-mi reprimă
Și-mi șantajează somnul fără pace,
Căci dreptul existenței mi-l suprimă
Și-un gol imens în inimă-mi desface;

Aceleași vechi idei contaminante,
În jurul meu plutesc sinucigașe,
Ca niște fluvii veșnic debordante,
Ce-omoară toate visele gingașe;

Și mă cutremur fără de putință,
Pierzându-mă-ntre lacrimi,violent,
Cu inima lipsită de credință
Dar cu un suflet altruist și-ardent.