Pentru că te-ai gravat în mine prea adânc,
(știind că e aiurea și abstract)-
eu trebuie acum să mă afund,
în tăvi cu baie de acid sălbatec
și praguri fără fund

dar fiindcă sufletul e-acum și el atins
mă mai aplec puțin câte o parte
cu fiece metal, cu fiece țesut
în altfel de atingere,
perfidă ca de moarte

și reușesc cu greu ca să te șterg,
să uit cu fiecare grad de arsură
și pentru că mereu îmi amintesc
îmi mai cufund și inima, adînc
cu fără de măsură

în pojghița rămasă pe urmă am văzut,
un negativ ce amintea vrăjit
cu altă nouă roșie bătaie
de chipul tău uitat cu mult mai tare
și mai adînc întipărit,,,cu mult