Nu sunt o domnișoară bătrînă,
Dar bat la ușa ta și fug,
Îți fac masaj în poezie
Și-ți iau un deget și ți-l sug.

În vers, eu pot, în rest, plăpînd mă sfarm,
Nu sunt timid ci doar neînvățat cu jocul,
Îmi țin ascuns permisul de port-arm,
Și îți arăt doar foaia mea și tocul.

Sunt jucărele, știu, dar ce să fac și eu?
Că împietresc dacă-mi zîmbești cochet și galeș.
Sunt un bufon pe bicicletă și Orfeu,
Aurolac înveșmîntat ca Petru Rareș.

Dar în iatac eu te visez, cadînă,
Nu întrerupe visul, fii cuminte,
Acum privirea o întorci încet spre lună
Pe cînd sub voal se-ntimplă lucruri fără minte...

Ei, da, un ideal măreț apare :
Să public un volum pe-a voastră fină epidermă
Sau poate că-ți dorești pe-ascuns, domniță,
Să te ador ca un texan de la vreo fermă?

Sau poate că aștepți un marinar și eu
Te enervez cu poezia desuetă
Și-atunci ma las ușor pe-asfalt și mor,
Macar de ai veni să-mi desenezi contur.
Cu cretă....