Îmi e secret să mor doar când aș vrea,
Să rup ghirlanda ce îmi bate-n geam,
Aș păcăli simandicos; cumătra, vrerea,
Ce mă zorește ani grei, pe drept să am.

Secundă, oră și cu zi, pe toate să le-adun,
Să molfăi pâinea, carnea moale-ntre gingi,
Nimic desigur acum, eu nu pot să mai spun
Căci sunt bătut destul și nu răspund la magi.

Ca o reptilă mă feresc de frigul de afară,
În liniște eu mă târăsc, spre patul cald
Ce parcă-acum mă bate rău, mă înfioară
Să nu mai am ce-am avut să simt imbold.

O flacără mă mistuie pe dinăuntru neuman,
Sunt robul ce l-a folosit pământul inuman.